Declaratie de dragoste

Londra.Pe inserat, cand lumea se grabeste catre casa.Pe masura ce ne apropiem de capatul de linie mai raman cativa calatori in autobuz.Unii privesc absenti pe fereastra,altii lupta cu oboseala ce face ca somnul sa ii copleseasca in leganatul autobuzului.Printre anunturile din difuzoare care ne informeaza despre statia urmatoare aud vorbindu-se romaneste.La doua scaune in spate,un barbat vorbea la telefon.Cu nivelul sonor ridicat poate pentru a se face auzit mai bine de interlocutor.
-A venit frati-tu la mine,iar.E greu cu munca si pentru mine.Iar bani i-am zis "sa chiorasc daca am." Stii ca eu i-am mai dat si eu v-am ajutat pe toti ,pe neamurile tale.Ba cu una ,ba cu alta.Si de trimis bani acasa am trimis, cand am avut.Daca acu n-am imi trimiti tu sa platesc chiria?Tre sa ma descurc aicea.
Din dialog era clar ca vorbea cu sotia lui ramasa in Romania.
-Si vezi cu aratura de toamna si cu lemnele de foc pentru iarna.Sa faci caldura ,sa nu tii copchii in frig !
La un moment dat am ramas doar noi doi in autobuz.Omul vorbea din ce in ce mai tare sau mi se parea mie pentru ca nu mai erau calatori.Nu eram interesat sa trag cu urechea ,dar auzeam involuntar discutia.
-Dar,ia zi,tu mai simti ceva pentru mine ? Dupa care ,fara sa astepte raspunsul,ca o continuare a intrebarii ...Da' ,de fapt, tu esti cam NEsimtita !

Nu stiu ce reactie emotionala si verbala a avut interlocutoarea ! Eu,in schimb,m-am ridicat si indreptandu-ma spre usa de coborare i-am zis:Buna seara,romane! Si transmite multa sanatate sotiei tale...In urma mea s-a inchis usa,iar romanasul s-a ridicat si a incercat sa ma vada ,dar autobuzul era deja in miscare spre urmatoarea statie...

Autor:Paul Lupu