Make-up !

•  La chioșcul unde se vinde pâine proaspătă,la noi în cartier , vânzătoarea , o șatenă spre ginger,frumușică foc, mă intreba de fiecare dată : -Doriți blondă , domnu'?
  Dar eu ii raspundeam aproape mecanic:
   -Blondă am si acasă ,așa că aș prefera brunetă . Bineânțeles , era vorba despre păine ! Dialogul acesta il aveam de fiecare data, si nu ca vanzatoarea era uitucă...fiind client aproape in ficare zi . Ei bine , schimbul acesta de replici , insoțit și de un zambet pe fața ei ușor imbujorată, pe durata catorva saptamani, era ca o rutina .
  Intr-o zi observ o schimbare : vânzatoarea are o noua infățișare !
   Un obraz cu piele ușor bronzată, cu părul  negru abanos și cu un trandafir roșu proaspăt tăiat, aranjat ostentativ sub diadema alba ,de cum intru, imi zice :
   -Stiu ca dumneavoastra vreti una  brunetă...și,in timp ce imi alegea cea mai frumoasă pâine rumenită,continuă:Am văzut-o pe soția dumneavoastră in mașină....
  Apoi mi-a zâmbit complice,moment in care a fost rândul meu să roșesc.Inexplicabil pentru un bărbat matur...
          Am și acum în minte chipul vânzatoarei care m-a pus pe jar cu un singur trandafir asezat la locul lui...
  
  
  
• Autor:Paul Lupu
  
  

La cimitir

       Candva….,pe vremea aceea internetul nu ajunsese pe meleagurile unde -mi duceam traiul ,un colaborator pe teme de serviciu mi-a recomandat  o domnisoara : ca e gospodina ,economista la ....,familie buna (fosti...) . 

Am notat numarul de telefon. Eu eram in  criza de timp.O sun pe la 15,30 ...ma prezint ,vorbim una alta .La 16,15 eram in fata garii .Facem cunostina si o invit in masina.Pornesc fara sa stiu incotro ma indrept.Stiam doar ca nu era permisa stationarea in fata garii. Eu ,la volan trebuia sa ma asigur in trafic ,prilej cu care o priveam.

Nu cred ca depasea 30 de ani.Tanara,zambitoare,ma ajuta cu traficul...Nu stiam unde trebuie sa ajung.Imi vine o idee ,inspirata doar de trafic:

La cimitir !

Nu a intrebat nimic ,urmandu-ma pe cararile inguste dintre morminte.Ma opresc la un mormant.Crucea din fier forjat cu vopseaua inca stralucitoare.

-Aici odihneste fosta sotie si mama copiilor mei!

Nu parea surprinsa ,stia probabil si ,privind catre apus ,imi raspunde :

-Soarele e la asfintit .S-ar putea sa-l vedem pt ultima data. Dar eu deja ma gandesc cum va straluci maine!

Cu vocea stinsa i-am spus cauza mortii timpurii :cancer !

In timp ce povesteam priveam mormantul cautand sa-mi stapanesc emotiile.

Ea ma asculta ,probabil privea soarele ascunzandu-se dupa dealuri.... Dar ma inselasem. Isi dezbracase bluza si astepta sa-mi sterg lacrimile .

 Da! langa mormantul sotiei mele, o domnisoara pe care nu o mai  vreodata, isi dezgolise bustul.M-a adus la realitate zicandu-mi:

- Pune mana pe sanii mei !

Nu mai era nimeni in cimitir iar linistea a amplificat imperativul !

- Hai,ca nu-s de piatra! Si spune-mi daca ti se pare ceva anormal!

Stiam cum se face...nu am simtit nimic deosebit . Apoi ,continua cu vocea joasa :

-Asta din stanga e operat la Cluj...Doctorii zic ca o fost in faza incipienta...ca o sa ma bucur de viata....Ea continua ,eu nu mai auzeam nimic! Nu mai putea receptiona nimic. Ma gandeam la soarta ,la destin ,la cancer ! La soarele care a asfintit. Nu stiu ce am spus...am plecat spre masina ! Nu puteam sa-mi revin! Stiam bine cata suferinta e intr-o familie cu un bolnav de cancer! Imi aminteam patul in care s-a stins sotia mea si parca o vedeam pe fata asta...

Mai stapana pe sine vazundu-ma socat si ravasit imi spune ca daca nu ma simt bine poate sa conduca ea masina.

- Lasa...sunt bine! 

-Pai ,du-ma acasa !

-Sa-mi spui unde stai ,zic eu concentrandu-ma sa pornesc motorul.

-Acasa,la tine ! Sa-ti cunosc copiii.

Copiii erau la bunici , continuam drumul,urcam. Ii spun despre copii, pun de cafea si povestim.Ea imi spunea de spre operatia suferita, despre tratament, nume de doctori de la Clinica din Cluj-Napoca. Am vorbit numai despre cancer. Nu aveam alt subiect de discutie.

Nu dadea semne ca ar fi ingrijorata de trecerea timpului... 

A ramas pana dimineata. Cred ca isi dorea   sa se bucure de rasariturile de soare  impreuna cu mine.        

                 Dupa multi ani de la intamplare realizez ca ,de fapt ,Ea pretuia foarte mult Timpul !

Autor:Paul Lupu

cronica de film: Doc MARTIN

      Intr-unul din episoade se petrece o scena romantica : Doc Martin si nelipsita invatatoare calatoresc cu un taxi. 

Scena 1

Are loc scena sarutului : pe gura , adica cu buzele , posibil si cu limbile...prelung! Ea , pierduta si topita . El , la costum cu cravata si rece ca un englez.
 _ Ea : "what ????"  (Probabil sarutul trebuia sa mai dureze)
 _El  : " Actually...Sigur ca te preocupa igiena dintilor ....( deformatie profesionala...doctor ,na ! )
 _ Ea: (contrariata si imbufnata)-Vrei sa spui ca imi miroase gura ????

 Urmeaza publicitate.              

Acuma ,ca privitorul , carcotas , zic : Daca in Caragiale , Cetateanul turmentat, nu-si poate imagina ca ar putea mirosi a gaz , in Anglia personajelor noastre ,Doc Marin a avut surpriza ca gura invatatoarei  sa nu miroase , traditional  vorbind, a alcool,a spirt medicinal ,specific in lumea medicala...

  Mai departe vedem ca doctorul este aruncat din masina si apoi isi continua drumul pe jos. 

 Din nou publicicitate .
 Scena 2
 Dimineata , inca dormind ,Doc Martin viseaza sarutul fierbinte al invatatoarei...Ce frumos ! Sa te trezesti sarutat,mangaiat , acoperit pana la sublima sufocare ... Era un vis ! Realitatea era ca javra de caine( ?) isi lingea stapanul pe fata! Ce rezulta de aici : - sexul partupedului lingau e feminin , deci e catea - invatatoarea si cateaua au ceva in comun : folosesc pentru igiena orala aceeasi tehnologie si aceleasi arome de pasta de dinti si apa de gura.
 Dar daca gura invatatoarei mirosea a alcool (firesc si natural)  iar doctorul a fost surprins  ca e prea dimineata ? 
Bun ! Dar, cateaua ? Cred ca ne vom lamuri in episoadele urmatoare !
         Nu ratati cronica de film !
 nota autorului : Autorul(adica eu) a urmarit filmul in varianta originala ,pe ITV3, fara subtitrare, iar nivelul de intelegere a limbii engleze e fifti-fifti !

Autor:Paul Lupu

Remedii naturiste pentru zile triste

Stii ca ma topesc de dor ?
Si, de ma chemi,nu e pacat!
Daca iatacul e-incuiat,
Voi bea licoarea in pridvor.

De-ar fi sa-mi dai si ultimul pahar,
Tamaduindu-mi orice suferinta,
Te rog sa-l umpli,de e cu putinta,
Cu un strop de-ambrozie si apoi nectar  !

Autor:Paul Lupu

Declaratie de dragoste

Londra.Pe inserat, cand lumea se grabeste catre casa.Pe masura ce ne apropiem de capatul de linie mai raman cativa calatori in autobuz.Unii privesc absenti pe fereastra,altii lupta cu oboseala ce face ca somnul sa ii copleseasca in leganatul autobuzului.Printre anunturile din difuzoare care ne informeaza despre statia urmatoare aud vorbindu-se romaneste.La doua scaune in spate,un barbat vorbea la telefon.Cu nivelul sonor ridicat poate pentru a se face auzit mai bine de interlocutor.
-A venit frati-tu la mine,iar.E greu cu munca si pentru mine.Iar bani i-am zis "sa chiorasc daca am." Stii ca eu i-am mai dat si eu v-am ajutat pe toti ,pe neamurile tale.Ba cu una ,ba cu alta.Si de trimis bani acasa am trimis, cand am avut.Daca acu n-am imi trimiti tu sa platesc chiria?Tre sa ma descurc aicea.
Din dialog era clar ca vorbea cu sotia lui ramasa in Romania.
-Si vezi cu aratura de toamna si cu lemnele de foc pentru iarna.Sa faci caldura ,sa nu tii copchii in frig !
La un moment dat am ramas doar noi doi in autobuz.Omul vorbea din ce in ce mai tare sau mi se parea mie pentru ca nu mai erau calatori.Nu eram interesat sa trag cu urechea ,dar auzeam involuntar discutia.
-Dar,ia zi,tu mai simti ceva pentru mine ? Dupa care ,fara sa astepte raspunsul,ca o continuare a intrebarii ...Da' ,de fapt, tu esti cam NEsimtita !

Nu stiu ce reactie emotionala si verbala a avut interlocutoarea ! Eu,in schimb,m-am ridicat si indreptandu-ma spre usa de coborare i-am zis:Buna seara,romane! Si transmite multa sanatate sotiei tale...In urma mea s-a inchis usa,iar romanasul s-a ridicat si a incercat sa ma vada ,dar autobuzul era deja in miscare spre urmatoarea statie...

Autor:Paul Lupu

ce mai ramane?

   Dupa cele noua randuri de piele jupuite de pe spinarea romanului muncitor-cu capul sau cu bratele,sau cu toata fiinta lui,ce poate sa mai ramana ?Aceasta e intrebarea la care se asteapta raspuns pe adresa guvernului din Palatul Victoria.Nu mai precizez strda,orasul si tara ca se stie .Problema cu jupuitul pielii nu e noua ,doar ca in sadismul lor ,"belitorii de piele"(scuzati expresia),nu mai au rabdare sa se regenereze epiderma si deja au trecut la faza de jupuire prin descarnare (horror!).
    Ei bine,tousi, ce mai ramane ? Ce se mai poate scoate de pe cocosa noastra ,ca bonus,pentru ca economia,pardon,risipa sa se incadreze in indicatorii stabiliti de expertii FMI ?
    Daca sunt propuneri ,oricat de dureroase,sunt binevenite!Pana va mai ganditi,eu zic sa facem un ultim efort si sa ne dam sufletul!Dar  ar trebui sa infiintam o bursa a sufletelor.
    Asta inseamna ca parlamentarii sa adopte o lege,apoi  niste norme metodologice de aplicare,apoi  un grup de  oameni politici  fara suflet(nu exista o statistica ,dar se presupune ca vreo doi ar fi cu suflet,ma refer la cei decedati)sa se conteste la Curtea constitutionala.Si dupa indelungi dezbateri,anchete jurnalistice,emisiuni TV,sa aflam ca legea este constitutionala,intra imediat in vigoare dar nu mai are cine s-o puna in aplicare.Poporul si-a dat "duhul".
Dumnezeu sa-i ierte !
Si de aceasta ,ultima,data!

Autor:Paul Lupu

Arogantza...rupe clantza

Intr-o corespondentza cu cineva din lumea virtuala am expediat textul "Despre ignorantza" ,pe care,din graba,nu l -am salvat.
Ulterior,am rugat destinatarul sa-mi returneze textul "Despre ignorantza" si am primit urmatorul raspuns:
"Ce text,care arogantza???"
Am ramas fara replica.

Si cate replici ar merita !!!


Autor:Paul Lupu